Primele impresii de la filmări

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter0Share on LinkedIn0Pin on Pinterest0Email this to someonePrint this page
O sa incep cu sfarsitul, deoarece asa incep toate filmele bune. Vedem un personaj cum se “lupta” cu o camera video, intr-o barca ce alearga pe apa, in timp ce ploua torential. Pe Dunare. Pe un brat al Dunarii, despre care nici nu stiu exact cum se numeste. Florin, producatorul emisiunii, e la carma barcii.
Fulgera si trazneste. Sunt ud leoarca. Echipamentele video sunt impachetate foarte bine. Ma gandesc daca mai scap de aici. Imi vine in cap o vorba de a mea “daca mor sa stii ca te-am iubit”. Nu credeam ca apa se poate vaporiza incat sa ajunga sa miroasa ca un spray. Macar mirosul este foarte frumos… Nu prea pot descrie in cuvinte mirosul, dar miroase a menta sau paducel sau poate crin? Probabil ca ploaia chiar vaporizeaza mirosul plantelor de pe mal.

Totusi sa ma prezint: Dragos Ivan, 38 de ani, (varianta ’77 pe lampi, lansata cu eroare de soft), necasatorit, editor imagine ca formare profesionala. Experienta: 20 de ani editare video in departamentul stiri al Televiziunii Române. Hobby-uri: prea multe… motocicleta mea de teren Honda Dominator si “new entry” Yamaha MT03, fotografia pe film si digitala, radioamatorism-ul (indicativ YO3IVA) si electronica. De aici deducem de ce pana la 38 de ani nu am o “familie” cum se spune: statiile de emisie costa mult, piesele la motor la fel, aparate foto si obiective… idem; asadar sunt o cauza pierduta cum ar spune unele fete. Am fantezii, zic eu normale :)  ca orice barbat. Incerc sa le pun in practica prin fotografie. Multi barbati, chiar daca nu recunosc, ar vrea sa “salveze” o fata prinsa in lanturi, printr-un tunel… (al timpului).
Dar… sa revenim…
Nu stiu cum s-au aliniat stelele, dar am ajuns sa filmez si sa montez emisiunea Club Nautica. La inceput, in teorie, parea simplu. Filmez ce e de filmat pe apa sau pe uscat, apoi montez ce am filmat si gata emisiunea. O sa vedeti pe parcurs ca m-am inselat… Nu e simplu, dar e frumos.
April 17 at 8:02pm:
Mai mama daca îti vine sa crezi, ca am pierdut sapca din cap (aia “cado” de la tine), pe Dunare în timp ce eram în mars cu 60 de km la ora, pe mijlocul canalului principal. Aici s-a vazut cursul de recuperare de la apa a lu’ Florin: a dat scârț cu frâna de mâna si s-a întors exact unde zburase sapca. Cum, nu stiu, ca nu se mai vedea si era si foarte departe ca o luase curentul… S-a dus “geana” spre ea… noroc ca inca plutea. Asa se explica de ce am inca pe cap sapca, in poza asta. Nu se vede in poza, dar imi curgea apa din sapca pe langa urechi… :)
Seful ne-a dat o masina de teren cu care sa tragem barca si cu care sa ne deplasam. Impreuna cu Florin am denumit-o “mega-pârș-ul” (pârș-ul e un animalut foarte dragut). Porecla de pârș, a pornit initial de la o masina mica a lui Florin, caruia eu i-am zis pârș. In mega-pârș, nu prea se prinde radioul, asa ca la inceput am ascultat casete audio, pentru ca e dotata cu casetofon. Ascultam casetele de la baieramele pe care le sonorizam eu în 1995. Mai nou am descoperit ca are si magazie de cd-uri.
Deoarece radioul nostru din masina, prinde numai posturi straine de radio, bulgaresti sau rusesti, ne-am hotarat sa cumparam un cd cu muzica. Printre “salam”, “parizer”, “snitel” si câteva fete botoxate, scumpe ca naiba, la “PECO” cu greu am gasit ceva. Un pachet de 3 cd-uri cu o coperta interesanta, un tonomat. Formatii de rock. Necunoscute. De prin anii 60, genul de formatii care erau parasutate în Vietnam sa le cânte soldatilor de acolo. Am trecut acum pe lânga mormântul lui Sari Saltuc Baba Dede. Habar nu am cine e. Dar muzica e exceptionala!
May 8 at 10:49pm:
Sa stiti ca aici, nu stiam daca mai scap… si ma gandeam, cui sa ii scriu un sms: “daca mor sa stii ca te-am iubit…” ha ha ha… nasol moment :)
May 8 at 3:55pm:
O zi la “birou” cu colegul de “studio video” maritim, Florin. Azi e o placere la munca. Nu ploua, nu sunt valuri, este cald si bate doar vântul de la viteza “studioului”. – “feeling perfect with Florin Chiriac”.
May 8 at 9:11am:
Ne-a udat ca pe niste verze… am ajuns la Mahmudia uzi leoarca pe pantaloni. Sus am avut geci impermeabile. Echipamentele erau bagate in pungi si pungulite asa ca nu au luat apa. Oricum a fost “maxim”. Cine nu prinde cateva ploi torentiale pe Dunare, a fost degeaba in Delta. Era o ploaie ca fumul de deasa. Ceata si ploaie. Se vedea intr-un fel… si mirosea intr-un fel unic… foarte frumos…
May 5 at 8:33pm:
Am ajuns la Sf. Gheorghe – Delta… Drumul… care drum? Am mers o ora cu forja pe bratul Sf. Gheorghe. Hula marii intra in canal la multi km in interior. Ce inseamna asta? Inseamna ca mergi contra hulei. Este o nenorocire. Problema a fost ca batea si vantul dinspre mare… exact cum ati vazut in filme, ca merg puscarii marini cu barcutele alea de scandal si sar pe valuri. Asa mergeam si noi… ca si cum te-ai rostogoli pe niste bolovani imensi. Saream in aer… juma’ de metru. Ce camera? Ce filmare? Holly shit! (sfinte cacat! – da, stiu, traducerea e ‘naspa)
Trebuia sa te tii ca pisicile cu toate ghearele si picioare si degete si limba si tot ce poti ca sa nu sari din barca… am stat pe o cutie mare de betacam. Sarea cutia saream si eu. Cadea cutia, eu nu mai cadeam… apoi iar venea cutia in fundul meu, in timp ce eu cadeam… trosc, bang, iar sus… iar cadea cutia, si eu nu… (sa nu mai aud de omleta… :) ) Noroc ca eram legat cu 2 carabine. Mie imi placea ca era de 10.000 de ori mai misto decat atunci cand sari cu motocicleta pe coclauri si damburi. Doar ca aici era in continuu… o ora si ceva. Am filmat eu asa dar nu prea. Nu vreau sa stiu in ce stare sunt echipamentele in cutii… Acum a fost un pic mai dificil ca aveam multe bagaje si echipamente, dar cand mergem la filmari, nu avem baksuri de apa, cola, tigari, trepiede, drone, haine etc… O parama trecuta prin manerul de la valiza dronei, apoi prin valiza de betacam, apoi prin rucsacul meu, apoi prin rucsacul “soferului de barca” apoi prin manerul bidonului de benzina si la final se termina in centura mea. Asa ca daca ar fi fost sa cada ceva eu as fi fost ultima veriga slaba din acest lant. Maine iesim pe mare.
Foto si text: Dragos Ivan
~ Va urma ~
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter0Share on LinkedIn0Pin on Pinterest0Email this to someonePrint this page

Scrie un comentariu

Adresa de email nu este vizibila. Campurile marcate sunt obligatorii *

CAPTCHA Image

*